Jobsessive - the blogus

Duminica trecuta am fost la concert [1, 2, 3] la Cohen (multumesc, Victor!). A fost prima iesire doar cu sotia, dupa prea multe luni in care nu am reusit sa iesim undeva doar noi doi - mereu cu copiii, prinsi intre munca si familie. A fost extraordinar. Concertul, faptul ca-s cu Gabi, apoi omul Cohen -un batranel vioi si cald, pe care asteptam de atita amar de vreme sa-l aud live, si trupa (cand ii auzeam in solo-uri ma gandeam ca fiecare ar putea sa cante “pe barba lui”, la cat de hiper-talentati erau, si totusi au ales sa stea impreuna - asta zice multe, si despre ei, dar si despre cel care ii tine impreuna), … si surorile Webb, cu niste voci de te lua ameteala … Mai mult decat extraordinar. Muzica pentru suflet, atmosfera exceptionala. Si totusi, daca a fost atit de frumos, daca m-am simtit atit de bine, cum de abia acum imi fac timp sa pun o insemnare aici…? Cum de am scris despre diverse alte chestii, cand concertul mi-a placut atit de mult…?

Parca mi s-a ridicat un val de ceata de pe ochi. Si mi-e rusine ca m-am pierdut povestindu-va maruntisuri, cand de fapt altele erau mai importante.

Nu exista insemnari similare.