… Great Pockets ?
Pun aceasta intrebare pentru ca am observat postul anterior ca (din pacate) lumea se fereste (rusine? teama? discretie exagerata?…) sa incerce sa faca niste estimari. De parca ar estima pe banii lor 
Ok, Cosmin zicea despre filmare, estimand un max 5000E / max 2 zile.
Sa zicem concept/copy fulminant de frumos care ne costa 4000E, de gandit arhitectura si modelul de interactiune in 4-8 saptamani (mi se pare partea cea mai dificila, de fapt, si poate cea mai frumoasa).
Sa zicem si de post-procesare (aduci pe comp materialul, digitizare, montaj, optimizare) undeva la 2000E, cam o saptamana (hai doua).
Sa zicem website development (Flash, graphics, programming) undeva la 4000E, si cam 6 saptamani …
Sa fim baieti buni si sa punem si costul pachetelor software necesare (~ 3000E un pachet de la Adobe, suficient cat sa acopere toate nevoile) - cu toate ca se presupune ca le avem deja cumparate.
Si sa punem si oamenii implicati (cam 10 oameni cu un salariu mediu de 700E, angajati maxim 2 luni in proiect, fiecare).
Incerc sa adun ce e mai sus, rezultatul sare de cei 20k pe care ii estimasem la prima vedere, dar totusi ma face sa ma intreb DE UNDE APARE SUMA DE 100k EUR pe care o vehiculeaza asa de usor cei care au comentat in postul anterior ? … Ce am uitat? Ce am lasat pe dinafara, de nu reusesc sa ajung nicicum la 100k E? … Mi-ar placea si mie sa facem proiecte de 100k EUR, dar cum ajungem sa motivam un asemenea buget, pina la urma …?
Nu exista insemnari similare.
33 responses so far ↓
1 Cosmin // Mar 14, 2007 at 12:01 pm
Acum ce sa zic, precum stii si tu bugetul (pentru partea de filmare) tine si de tara/metropola, locuri de filmare etc..
Am auzit si eu de videoclipuri care au avut buget de film (vezi “Scream”) dar daca creatia nu se bazeaza neaparat pe realizare ci pe concept, ea isi pastreaza valoarea indiferent de vremuri.
Si, ca sa revenim la cei 100k EUR, e mult, oricum ai calcula.
2 Eros // Mar 14, 2007 at 2:00 pm
Rich, despre “pretul corect” tu uiti un factor MAJOR in alcatuirea pretului (chestie care se plateste GREU afara) - NUMELE casei de productie.
Ce vreau sa zic: acelasi proiect pe care tu-l faci cu 10.000 costa de 10 ori mai mult (asta cu indulgenta) daca e facut de HUGE sau de 2Advanced. Motivul? Cererea si oferta. O casa mare de productie nu-si permite sa ceara un pret “corect” atunci cand are pipe-line cu proiecte de sute de ori mai bugetoase. Si-atunci, daca vrei sa lucrezi cu ei, ai de ales: platesti “numele” (adica cu mult mai mult decat pretul ca la cantar) sau te duci la altul mai putin vestit/ocupat.
Mai tii minte scandalul de acum 2-3 ani, cand Joshua se lauda prin media ca el refuza in mod curent proiecte de 500.000, bagand scuza cu “nu mi-a placut clientul”?
BTW - am aflat intamplator bugetul cerut de o agentie de media din UK pentru un site de hotel, static - 10.000 Punds… Ti se pare aberant? Ca mie mi se pare through the roof… Dar conteaza? NU. Conteaza doar cele 2 motoare-principii ale economiei de piata: cererea si oferta… Think again…
3 Jobsessive // Mar 14, 2007 at 2:16 pm
Dap, punctezi bine problema. Intr-adevar, nu mi-a trecut prin minte sa caut casa de creatie care s-a implicat in acest proiect.
Stie careva cine s-a ocupat de dezvoltare?
4 Mihai // Mar 14, 2007 at 2:56 pm
La toate costurile de mai sus nu ai pus ideea care costa mai mult decat restul. In afara se cumpara ideile, astea costa mult… Realizarea nici nu ii intereseaza, daca ideea este ok si ceri pe ea 30K de euro si inca 50K pentru implementare nu va fi o problema cat si marketingul e facut ok pentru ideea respectiva
Marketing e viitorul!
5 Mihai // Mar 14, 2007 at 2:57 pm
Am dat submit fara sa termin…
Ideea de 100k pe un proiect ca asta nu e chiar exagerata. Daca mai esti si o agentie cu un renume… deja se presupune ca le-ai facut reducere ca sunt simpatici.
Cam asta e….
6 igu // Mar 14, 2007 at 2:59 pm
iar daca noi nu propunem incet-incet astfel de site-uri, piata o sa ramana la nivelul de site-uri simple (sau cum prefera unii: design curat si neincarcat) iar clientii romani mai cu bani si cu viziune o sa prefere sa dea mai mult afara dar macar au garantia unei experiente de lunga durata in acest domeniu a firmelor din occident.
7 Ruschi // Mar 14, 2007 at 3:30 pm
Ielou Rich,
intru si eu in discutie, cam tarziu insa ca ideile s-au cam spus.
Diferenta cea mare de pret se vede in concept. Daca eu as fi venit cu acest concept, ceream bani grei pe el. Pentru ca nu productia iti vinde nokia n95 ci conceptul meu. concept care daca era prost, productia ar fi putut sa fie la fel de scumpa dar vanzarile erau slabe, si daca e super bun, lanseaza o moda la nivel mondial. In fond, ce valoare adaug eu cu acest concept brandului nokia si cat castiga nokia in urma acestei campanii? In functie de cata vana am in idee estimez valoarea conceptului.
Prin urmare pentru un asemenea concept, eu as lua nu 4-5000 mii, ci minim 40-50 de mii in uk. Mi se pare chiar de neconceput ca eu sa vind catre clientul nokia o astfel de idee cu un pret derizoriu.
Intr-o piata care se respecta, cu o agentie care are renume si angajati care sunt leading experts la nivel mondial, (nu stiu exact agentia care a facut situl, dar sigur nu e o agentie amarata cu angajati mediocri) cu un client care ce vinde el - tv? nu , radio? nu, el vinde multimedia si interactivitate si conectivitate - deci online!, o asemenea suma pentru concept este chiar normala.
8 radu ionescu // Mar 14, 2007 at 3:37 pm
you’re kidding me… de la filmari la concept, totul e profi si super lucrat. Uita-te doar la prezentarea functiilor telefonului spre exemplu.
e mult peste 100k that’s for sure.
Ca idee - si in Romania se vand poze pt un ad de print cu cateva mii de euro, nu mai vorbesc de filmari etc…
9 Jobsessive // Mar 14, 2007 at 4:20 pm
Ok, asa mai merge, dragilor, baieti si fete - ca pina acum aveam impresia ca se doarme in post
- si la propriu si la figurat!
NU am contestat parerile nimanui, doar voiam sa inteleg ce anume motiveaza aceste pareri.
E adevarat, conceptul e cel care vinde - de multe ori un concept interesant total mulat pe target acopera “micile deficiente” ale produsului … probabil va amintiti de reclama la o anumita crema de ghete, care a golit rafturile in ciuda faptului ca produsul in sine era slab calitativ (mai sarea capacul, mai curgea pe pantofi cand iti era lumea mai draga, etc).
La fel de adevarat - si mi-a placut ca ati spus-o deschis - e faptul ca si marimea clientului conteaza. Nokia nu e egal cu SRL-ul de dupa colt. Inseamna deci ca pretul final este (si trebuie) in ultima instanta “ajustat” direct proportional cu dimensiunea brandului pentru care se presteaza. Cu asta sper sa atrag oleaca atentia agentiilor care sustin sus si tare (cu multa ipocrizie) ca ei “trateaza” clientii absolut la fel, indiferent de dimensiune. Nu exista asa ceva, si personal m-am amuzat de multe ori citind astfel de barbologii pe on-line. De asemenea, vreau sa atrag atentia si agentiilor care, lucrand pentru clienti mastodonti, outsourceaza pe bani de tigari zona de produse on-line, intrebandu-se apoi de ce nu au rezultate notabile.
Bottom line, cu siguranta ca nu putem sa ne comparam cu UK dpdv al preturilor, ba, mai mult, nici macar nu avem agentii neaose care sa se compare cu cele insulare ca traditie in advertising, ca sa avem cat de cat pretentii la anumite comparatii. (Cine vrea sa ma combata, e liber sa o faca …).
Pina la urma, noi cu ale noastre, ei cu ale lor, puse bine deoparte.
Dar tot sper sa-i ajungem din urma pe capitalistii astia, odata si-odata
Voi ce ziceti, avem ceva sanse?
10 igu // Mar 14, 2007 at 4:34 pm
sansele stau in oameni.
zi-mi te rog de unde iau un om f bun pe actionscript si ii dau salariu f bun.
sa-ti aduc aminte de cat de greu iti gasesti oameni in acest domeniu in romania?
doar ai experienta cu problema asta
http://www.feeder.ro/2007/03/cautam-programator-web.html
singur nu pot sa duc un proiect care necesita o echipa pregatita cu experienta in art, copy, concept, programare, optimizare etc PLUS sa fie seriosi si sa nu te lase balta cand dau de greu.
imi vin o gramada de proiecte si nu am cu cine sa le rezolv. si partea si mai naspa e ca sunt clineti deschisi la astfel de site-uri si dau si banu.
cu alte cuvinte: CAUT OAMENI!!!
11 Jobsessive // Mar 14, 2007 at 5:04 pm
Igu, nu trebuie sa-mi aduci aminte
Iti dau pe particular un contact, poate rezolvi cu el (nu stiu daca vrea sa se angajeze, insa). Probabil va trebui sa recurgi la headhunting. E o situatie stranie in piata, ego-ul romanilor e incredibil si toata lumea vrea sa stea in freelance pentru ca - vezi Doamne - firmele romanesti sunt nasoale. Eu zic ca generalizarea nu duce la lucruri bune niciodata - dar o spun prin prisma unei anumite experiente de care multi nu beneficiaza. Stiu foarte bine ca nu poti duce solo proiecte importante - sunt si eu adeptul muncii in echipa si moral ai toata sustinerea mea!
Faza cu seriozitatea e de baza, ai pus degetul pe rana - e greu sa gasesti oameni de o anumita factura, cu care sa poti merge inainte la bine SI LA RAU. Eu nu am gasit prea multi asa. De obicei isi doresc salariul (cat mai mare), un trai pe divan (sa nu fie scosi din ale lor) si daca se poate, sa-si aduca un aport minim in firma. Munca “peste program” sau “dincolo de fisa postului” nu e pentru ei. Iar in modul asta NU EXISTA PROGRES, ci un raspuns lent, necompetitiv la orice fel de provocari. Un fel de comportament de corporatie, intr-o agentie care (culmea!) isi doreste sa nu fie corporatie!!!
12 Eros // Mar 14, 2007 at 5:08 pm
Rich (”Nokia nu e egal cu SRL-ul de dupa colt”): in Romania, uneori, Nokia == micul SRL. Cum? Prin scuze lame de genul “stiti, noi suntem de fapt doar o mica divizie, cu buget limitat… nu conteaza ca reclama e pentru mega-produs la nivel global, conteaza ca noi o platim, local”
Problema la noi sta si in atitudine (de genul de mai sus la reprezentantii marilor clienti, si de umilinta si acceptare cu capul plecat la noi)
Rich, de cate ori ai primit cereri de cotatie fara sa stii macar cine e clientul care o cere? (nu mai comentez mistery-shopping-ul facut de concurenta…) Poti da o astfel de cotatie fara sa stii cine e clientul? NU, pentru ca fiecare client inseamna o experienta de afaceri unica, si care trebuie tratata ca atare. Asta e singurul principiu care trebuie aplicat uniform tuturor clientilor: si anume ca fiecare e unic si trebuie tratat ca atare. Parerea mea.
IGU: pariem ca daca ai avea pe mana un astfel de proiect, ai prefera sa NU lucrezi cu actori romani, care sa “puta” a balcanism si a amatorism. Ai lucra cu actori de-afara, care sa ARATE “intr-un fel” comercial… Care ar adauga, si ei, substantial la costurile de productie.
Pana incep sa se miste lucrurile aici (eu personal consider 01.01.07 data zero) n-o sa facem decat sa baloshim cu pofte-amare la proiecte ca asta.
Apropo de bugete demente pe idei traznite: avem spoturile BRAVIA filmate in Frisco; si mai tineti minte ad-ul “cogs” la Honda?
13 Jobsessive // Mar 14, 2007 at 5:27 pm
Am primit si primesc o gramada de rfp-uri, la multe raspund la modul politicos, pe atit de specific pe cat de clara a fost cererea. Cele mai multe sunt probabil (vorba ta) mistery shopping, dar nu-mi fac probleme. M-ash multumi macar cu decentul “Va multumesc pentru oferta, analizam si venim cu un raspuns, in functie de oferta Dvs si de bugetele noastre” dar de obicei nici acest lucru nu se intampla. Probabil ca pretind prea multe, exact de unde nu am ce pretinde. Ceea ce ma face sa ma gandesc ca in Ro inca nu a aparut o generatie pro-business, ci abunda gainarii care vor sa faca si ei o shusta.
Oricum, e clar ca in ultima vreme dau “ignore” din ce in ce mai des la cererile “din neant”, cel mai adesea venite fara recomandari, fara un e-mail de companie, fara nimic. Probabil ajung in acest fel sa fac macar o bucurie genunchierilor. Si - indirect - educ viitorii clienti.
14 Vladimir // Mar 15, 2007 at 12:02 am
Cum eu am lansat pretul aberant care se comenteaza aici …. trebuie sa ma explic.
Nu pot sa cred ca un om de mk ca tine discuta un pret pornind de la costuri. Pretul este mult mai mult decat atat. Pretul corect este maximul sumei de bani pe care clientul este dispus sa o plateasca pentru produsul sau serviciul respectiv. Ia Ford spre exemplu. Au cateva branduri. Fac masini care costa 20.000 dolari si masini care costa sute de mii de dolari, desi sunt facute in aceleasi fabrici si piesele sunt in proportie de 80% la fel. E corect? E corect ca o pereche de Nike costa 30-40 $ cand costul de productie este 1-2 dolari maxim? Este corect ca la perechea aia de Nike lucreaza copii care mor de foame?
Deci c mon…. cum justifici bugetele exorbitnte din publicitate dupa algoritmul asta? De ce costa un spot zece mii de euro cand lucreaza 2 oameni la el maxim, care sunt platiti cu maxim 1000 pe luna…..
Crezi ca e mare diferenta intre un Rolex si un Timex? Crezi ca Rolexul ar fi la fel de succes daca ar costa cat un Timex?
Totul tine de valoarea pe care o percepe clientul ,nu de costurile tale de productie. De aia la noi bugetele pe web sunt mici. Clientii nu prea dau 2 bani pe web, iar cand le dai buget de mii de euro (nu zeci oricum) se uita la tine ca nebunul. Nu vad valoarea in web….. Cand o sa o vada o sa putem cere multi mai multi bani pentru chiar daca costurile noastre nu cresc la fel de mult.
Apropo…. inchei cu o poveste. Cand s-a infintat Citi (acum ceva ani printr-o fuziune intre Citi Bank si un grup de asigurri parca) directorul a iesit cu tipa care urma sa se ocupe de branding la cina. Si tipa i-a desenat pe un servetel sigla cu umbrela care i-a placut mult sefului si a decis sa o pastreze. Nota de plata a fost aproape de 100.000 de dolari. Indignat tipul a spus ca nu poate sa ceara suma asta pentru un minut de desenat. “Nu un minut de desenat platiti dvs…. ci toti anii mei de scoala, toate noptile nedormite citind carti etc ca sa ajung sa desenez un logo intr-un minut”. Hope I made my point….
Acum ca ma gandesc 100k e putin rau.
15 Eros // Mar 15, 2007 at 1:54 am
Vladimire - formos le mai zici din grai… Cam pe-acolo vroiam sa-l duc si eu pe Rich cu munca de lamurire, dar tu ai zis-o mult mai fain…
Rich - pune si tu un link cu interviul luat de Curtis anul trecut Paulei Scher - de care zice Vladimir aici la sfarsit - ca de mare si frumoasa inspiratie e ce povesteste Doamna cu pricina… (as linka eu daca m-ar lasa bloaga ta…)
16 Eros // Mar 15, 2007 at 1:57 am
Uitati, baieti si fetite, linkul cu pricina, DE VAZUT.
17 Jobsessive // Mar 15, 2007 at 2:12 am
Ma intreb, ce-ar iesi daca am organiza niste meetinguri cu niste clienti din multinatz sau din companii de succes din Ro, fara vedetele si vedetismele uzuale ale webului Ro, si sa-i intrebam cum vad ei treaba cu on-lainu’ asta si cu toate bannerele pe care ei de fapt nu le prea inteleg, si care ar fi bugetele pe care ei ar fi dispusi sa le aloce pentru niste proiecte corecte ?… e o idee suficient de nebuneasca incat sa merite efortul? Am afla oare si altceva decat chestii absolut generale, abureli de pr si considerente obosite de marketing… ? I-ar ajuta sa VADA mai repede valoarea adevarata a proiectelor de web? Sau trebuie sa mai avem o mare doza de rabdare in acest sens?
18 Vladimir // Mar 15, 2007 at 7:58 am
Eu nu cred ca r veni prea multi. Oricum despre ce cred ei o sa aflam in curand. Metromind a facut un studiu pe aceasta tema. Au raspuns aproape 200 de firme (firme mici, multinationale etc) si acum centralizam rezultatele. E cum va asteptati. Toate lumea raspunde corect dar practica ii omoara. Spun ca cel mai mult pentru ei conteaza conceptul si strategia dar ultima oara cand si-au modificat siteul a fost pentru ca designul competitiei era mai tare (deci de fitze). Oricum o sa fie interesant. Sper ca in 1-2 sapt sa fie online pe noul nostru site si in presa.
Revenind la partea cu educarea singurul mod in care ei pot sa inteleaga este sa vina directorii din companii (preferabil romanesti dar merge si din afara ) care sa vb despre net, despre strategie, despre rezultate, conversie etc….. Sa vada ca e ceva cu netul asta nu doar o chestie unde se pun bloguri de care scrie presa de juma de an ca nabuna, iarasi fara sa inteleaga nimic. Ca sa vedeti ce tari sunt jurnalisti: raspund saptamanal la intrebari despre bloguri unor ziaristi desi eu am blogul offline de 2 luni.
19 Mihai // Mar 15, 2007 at 9:19 am
La noi inca nu se crede in online, pentru ca nu sunt oferite si rezultate. Cei mai multi fac site-uri misto, dar cand vine vorba de reziltate si de posibilitatea clientului de a-si scoate investia bucata asta nu prea se intampla.
De ce?
Inca nu avem conceptul de rezultate!! In Romania nu sunt multe concepte inca, printre care si asta. Nu o sa creasca preturile la site-uri atata timp cat clientul nu isi scoate investia. Astea sunt afacerile. Daca la ceri 5000 si ei scot 7000 e ok a doua oara sa le ceri inca 10.000 pentru ca se gandeste ca acum o sa scoata 15.000 si tot asa. Dar pana acolo mai este destul de mult!!
La noi inca nu se vinde si marketing cu site-urile pe care le facem si de aici scade pretul.
20 Jobsessive // Mar 15, 2007 at 10:21 am
@ Vladimir: asteptam cu nerabdare rezultatele studiului. Studiul a fost orientat catre posibilii clienti sau au fost incluse si agentiile care furnizeaza servicii de web/on-line dev?
@ Mihai: cu siguranta ca ai dreptate - orice proiect ar trebui sa fie cuantificat, atit ca efort cat si ca rezultate ulterioare pe diferite termene de timp. Exista o problema insa - la bugete mici si la termene extrem de stranse (cu care din pacate avem de-a face cu totii), abia daca reusesti sa implementezi produsele, darmite sa mai faci si niste audit pe niste directii prestabilite ca sa stabilesti starea in care se afla initial si apoi sa vezi daca s-a intamplat ceva. Si chiar, ma intreb cum ar fi acest lucru posibil, daca clientul in 85% din situatii (01) nu are nici o strategie relativ la business-ul pentru care construim produsele si (02) nu intelege (sau NU VREA sa inteleaga) pretul segmentului de consultanta, si pretinde sa i se presteze gratuit acest serviciu.
21 Eros // Mar 15, 2007 at 11:08 am
Mihai, Rich: Nu toti clientii vor rezultate.
Am mai zis-o, am avut clienti de genul asta, care nu s-au uitat la bani si care nu au vrut decat “sa aiba si ei site ca sa nu ramana in urma”.
Chiar acum lucrez la un astfel de proiect: site-ul unui lant de saloane de cosmetica. Cu formular de contact, cu formular de pareri si reclamatii, dar FARA formular de rezervari online. De ce? Pentru ca omul nu vrea site ca sa obtina clienti noi (deja are booking-uri facute pe luni inainte) ci vrea pur si simplu sa poata da cu fruntea sus o carte de vizita, pentru ca acum “are si veveve pe ea”. Pentru ca ii lipseste educatia de business care sa-i spuna ca un salariu in plus (cheltuit pe un om care sa confirme si sa organizeze rezervarile) inseamna defapt o investitie in dezvoltarea afacerii lui. Ma rog, e de apreciat, la nivelul asta, macar intentia de a fi in pas cu lumea.
Evident, cu exceptia genului astuia de client, subscriu si eu la ce zici, Mihai.
22 Vladimir // Mar 15, 2007 at 11:16 am
Eros…. poate subscri…. insa asa nu o sa prea creasca piata si o sa dam in continuare pitchuri de 2 lei. Si sa faci masurare de rezultate nu prea se poate pt ca nu exista buget, timp si nu exista strategie. Atata timp cat nimeni nu asteapta rezultate ce sa masori? Afisari…. ca asta e la ce ne pricepem: “Vreau si eu contor de trafic.ro ca toata lumea are….”
Noi am inceput anul asta sa vindem consultanta strategica. Nu merge grozav (o dam ieftin si avem putini clienti) dar macar nu mai dam pe gratis si asa clientii vad valoarea in sfaturi dupa ce dau un ban.
23 Mihai // Mar 15, 2007 at 12:45 pm
Vladimir, nu masori afisarile, ci cererile de oferta, comezile, numarul de oameni inscrisi sau chiar si numarul de vizitatori daca ai ca scop clasarea unui site in primi 10 in trafic.
Masuratoarea o faci in functie de scopul site-ului ;). Trebuie sa invatam sa facem site-uri cu un scop anume si layout-ul sa fie mulat pe scopul acela si nu invers.
Ar trebui sa fie un post unde sa analizam site-urile cu scop si daca putem si rezultatele, ce au facut bine, ce au gresit si sa invatam de acolo…. parerea mea….
Iar Eros clientul tau fara rezervi online e asa pentru ca probabil s-a speriat un pic ca oameni in plus si chestii d-astea… Oricum o sa isi revina toti… si nu cred ca se supara nimeni cand are cleitni care asteapta… mai deschidem un salon. E simplu!
24 Vladimir // Mar 15, 2007 at 1:17 pm
Mihai… eu stiu ce ar trebui sa se masoare. Clienti nu stiu si/sau nu vor si deaia se raporteaza doar la trafic …. ca e simplu asa.
Ideea cu un loc unde sa se publice rezultate ar fi super. S-ar vedea clar ce merge i ce nu…. mai degraba ce nu merge.
Cu rezervarile online e tricky. NU e neaparat ca sunt sau nu pe site ci ca tu ca si client al salonului nu ai incredere in formularul de pe site. Eu am luat teapa de cateva ori cu rezervarea online. Cum sa pui rezervare online unor persoane care nu-si citesc mailul…. asa sunt multi.
Asta ma amuza pe mine la maxim. Clientii care citesc in ziar cine stie ce minune si vor si ei…. cu rezervari, sisteme de management al rezervarilor etc. Dar au buget si 500 de euro, au casuta pe yahoo si citesc mailul odata pe luna. Dar vor sisteme de management al rezervarilor. Yup…..
25 Bogdan // Mar 16, 2007 at 4:38 pm
autorii site-ului sunt suedezii de la FARFAR - http://www.farfar.se
26 Jobsessive // Mar 18, 2007 at 10:22 am
Super-baietii
Pe blog am mai avut cateva posturi legate de designul scandinav. Iar acum ca a venit si IKEA in Ro, totul e deja prea evident: se pare ca le prieste sa gandeasca … la rece 
27 Dragos // Mar 20, 2007 at 10:28 pm
Ca tot vorbeati de clienti, pot fi clienti care nu stiu, clienti care stiu dar nu vor, clienti care stiu si vor dar nu au ce, clienti care au cu ce dar nu stiu destul si tot asa.
La noi sunt multi din cei care nu stiu si din cei care stiu si vor dar nu au ce, parerea mea.
La ei, sunt multi din cei care stiu, au cu ce, vor, risca, castiga.
La noi nimeni nu risca, deci nimeni nu castiga. Nici agentiile, nici clientii.
Dar mai important e ca multi nu stiu, sau nu stiu de ajuns. Si asta doare.
Eu ca si incepator pe cont propriu de anul asta, nu pot sa conving un client care stie si are cu ce sa riste pe mana mea (si sa castige poate) pentru ca sunt prea “mic” ca numar, ca valoare, ca renume fata de o agentie care are 5 oameni dintre care tot un singur designer care face treaba. Deci practic clientul nu vede ca ori ca ma alege pe mine, ori ca alege agentia tot un designer ii face treaba.
Da, as cere probabil 30% din pretul unei agentii, pt ca nu am salariu fix de platit, curent nu folosesc prea mult ca sunt doar eu, nu am secretara, sofer, client service si tot asa. Ma suna, discutam, lucrez, primeste ce are nevoie, pleaca probabil mai multumit decat dintr-o agentie care are de platit multe hangarale si i le baga pe gat in pret.
Am citit acum ceva timp prin Computer Arts parca, ca nu e frumos sa-i bagi clientului pretul curentului sau al softului in pretul unui proiect de fiecare data.
Insa ai tot dreptul sa-i ceri pret pe valoare, pe idei. Astea vand.
Cum i-a zis si dna Scher ceo-ului de la Citi, ala plateste cunostiintele, valoarea, indemanarea ei. Nu 1 minut de mazgalit pe un servetel sau pretul pastei din pixul folosit.
Clientii nostrii insa vor sa plateasca tocmai pixul si mazgalitura si nu valoarea ideii de pe servetel. Ca e mai frumos sa furi caciula altuia decat sa-l cinstesti cum se cuvine.
Clientilor in general le plac preturile mai mari, dar nu foarte mari. Chiar si justificate, tot vor stramba din nas. Pentru ca o justificare pt multi clienti este defapt “amenintarea” ca sigur concurenta are un site mai bun (vorbim de web design, dar e generala treaba) si mai frumos. Daca ii spui asta, l-ai castigat pe loc. Pe tipul asta de client. Pe care eu unul ma simt bine cand il refuz.
Legat de topicul discutiei, 100k de euroi e putin pentru acel site.
Farfar le-au mai facut si pe asta: http://www.farfar.se/cases/pjotro/
Accentuez “In order to create some buzz before the release of the Nokia N91″, “A totally viral campaign with no media back up.” si notele.
Probabil si-au luat cateva sute de mii de euro pe acest proiect Farfar. Clientul insa a castigat imagine de o valoare cu 6-7 zerouri cu siguranta.
Deci, cand vorbim de valoare? Cand lasam preturile deoparte si discutam de idei si concepte? Cand ne vor asculta clientii pentru ca de cele mai multe ori stim ce au nevoie probabil mai bine decat stiu ei.
Cand ne vor plati pentru ceea ce oferim la pretul real.
Vorbind concret, “spiritele libere” de la noi cu adevarat valoroase sunt cautate tot de agentii pt subcontracte pentru ca agentiile le stiu valoarea. Clientii ori stiu si nu le pasa, ori nu stiu asta. Dar in ambele cazuri vor da mai multi bani decat trebuie pe acelasi volum de munca unei agentii, decat unui singur individ care probabil ar face mai bine treaba decat o agentie din orgoliu, ignoranta, etc. Din prostie in definitiv.
Iar legat de preturile la site-uri, inclin sa cred si sa afirm ca strict un client cumpara valoare. Insa acum depinde de fiecare unde o cauta, cat cere si cu cat o plateste.
@igu: legat de problema ta, aici e o dovada a lipsei unei comunitati puternice unde lumea se stie si se ajuta. A unor colective de persoane de la account-i la programatori care sa sara pe un proiect cand e nevoie. Oameni seriosi cum ai zis, care stiu si pot face.
28 Jobsessive // Mar 21, 2007 at 9:56 am
Dragos, iti multumesc pentru interventia excelenta - se pare ca ai fost in verva in momentul in care ai scris acest comentariu, ceea ce ma face sa cred ca topicul a fost unul de mare interes pentru segmentul in care activam (de creatie/servicii). Postul tau mi-a oferit si cateva directii de explorare (nu ajunsesem la Pjotr pina acum, recunosc ca e adictiv si frumos lucrat) si ulterior mi-a generat o serie de idei interesante.
Trebuie sa recunosc ca ai un sistem mai complicat decat al meu de categorisire a clientilor (pentru mine exista doar cei care nu stiu, cei care stiu oleaca, si cei care stiu bine ce vor - si bineinteles, din punctul meu de vedere, cei mai pacatosi sunt cei care stiu doar oleaca, pentru ca aia nu te lasa sa-ti vezi de treaba
Parerea mea e ca in Ro va mai curge multa apa pe Dunare pina cand vor fi platite ideile. De obicei, procesul de cautare si identificare a ideilor cu adevarat valoroase e consumator de timp - iar clientii nu vor sa-si asume costul acestui timp absolut necesar pentru research. Vor repede, vor “mai frumos decat vecinu” si vor cat mai IEFTIN, … cam aici se rezuma toata optica (”platim ceea ce vedem, nu ceea ce se va intampla ca urmare a dezvoltarii acestui produs”).
Ti-o spun din proprie experienta (din care cred ca ai si tu destula) - lucram acum doua proiecte care in final nu vor fi platite probabil nici la 50% din valoare. Dar le facem pentru ca credem in valoarea lor. Le facem pentru ca speram sa educam clientul, iar acesta sa capete incredere in noi. Le facem pentru ca (inca) ne pasioneaza si (inca) ne implicam emotional - e ca si cum ar fi copiii nostri. Probabil multi clienti conteaza pe asta - “lasa ma ca o sa-l faca baietii mai ieftin, ca oricum le place sa deseneze toata ziua”. Ori, din pacate, un proiect nu e doar desen. Nu e doar programare. Nu e doar cod acolo. E multa analiza, e multa planificare, e “cu mai multe minti puse la un loc” …
La un moment dat spui asa: “Vorbind concret, “spiritele libere” de la noi cu adevarat valoroase sunt cautate tot de agentii pt subcontracte pentru ca agentiile le stiu valoarea. Clientii ori stiu si nu le pasa, ori nu stiu asta. Dar in ambele cazuri vor da mai multi bani decat trebuie pe acelasi volum de munca unei agentii, decat unui singur individ care probabil ar face mai bine treaba decat o agentie din orgoliu, ignoranta, etc. Din prostie in definitiv.”
Da, partial ai dreptate - unii clienti platesc “numele agentiei” cu care lucreaza, de multe ori probabil din orgoliu (suna bine sa-i spui gm-ului cu care te intalnesti la o partida de golf ca ai lucrat cu o agentie foarte scumpa - poate cu una mai scumpa decat cea cu care a lucrat el). Dar nu generaliza. Exista multe cazuri cand companiile prefera sa lucreze cu agentiile si nu cu freelancerii pentru ca - in primul rand - exista garantiile si exista sansa unui long-term commitment. In al doilea rand, se mai gandesc (oarecum normal) ca, daca acolo in agentie sunt mai multe creiere istete care lucreaza pentru ei, sansele de a veni cu o solutie pertinenta si valoroasa cresc foarte mult. Apoi, exista si cazurile in care e o politica de grup/companie sa se lucreze cu aceeasi agentie la nivel global. Asta e, unii s-au nascut mai repede ca noi, si au deja niste relatii de business bine fundamentate - aici vorbesc de agentiile traditionale cu nume atit de rasunatoare (si atit de gaunoase, in fond).
E sigur insa ceea ce zici, ca “agentiile le stiu valoarea” - si le-o stiu si le-o simt din ce in ce mai bine … asta este unul dintre motivele pentru care apar diviziile de interactive (atit de “discutate” in ultima vreme) pe linga agentiile mari, intr-o incercare continua de a atrage talentele in ograda proprie.
Intrebare, Dragos: de ce ai plecat pe cont propriu? Care a fost resortul care te-a determinat sa renunti la echipa, in favoarea muncii “solo” (bani putini la fostul loc de munca, viteza oarecum mica de reactie a agentiilor, poate ai avut un creative director care iti reteza orice initiativa si refuza abordarile neortodoxe … sau poate vrei sa pui bazele unei agentii proprii, etc?) Te intreb pentru ca, daca ai citit acest blog, imi cunosti probabil parerea vis-a-vis de freelanceri. Si m-ar bucura sa-ti sustii punctul de vedere aici.
29 Dragos // Mar 21, 2007 at 5:12 pm
Pai am scris ce-am stiut. Pe topic sper…
Niste comentarii acum:
“Exista multe cazuri cand companiile prefera sa lucreze cu agentiile si nu cu freelancerii pentru ca - in primul rand - exista garantiile si exista sansa unui long-term commitment.”
- Pai daca o agentie tot la freelanceri apeleaza intr-un proiect, intr-un fel sau altul, ziceam ca e mai usor pt un client sa lucreze direct cu “sursa” fara sa mai treaca nimic prin “palnia” agentiei (se stie ca aia mai creativi ii urasc pe ascuns - sau pe fata - pe aia mai accounti
).
Da, e vorba si de renume la mijloc, dar in Romania sunt multi freelanceri care fac poate cat o agentie sau mai mult dpdv creativ, dar nu-i cunoaste cam nimeni (poate unii nu vor, sau nu stiu sa se faca cunoscuti).
Legat de relatia pe termen lung, e vorba de incredere pana la urma. Daca un client are incredere mai mare intr-o agentie, se duce acolo. Dar si multi liber profesionisti pot fi de incredere, poate chiar mai de incredere si mai directi decat unele agentii.
“In al doilea rand, se mai gandesc (oarecum normal) ca, daca acolo in agentie sunt mai multe creiere istete care lucreaza pentru ei, sansele de a veni cu o solutie pertinenta si valoroasa cresc foarte mult.”
- Cu siguranta, dar din moment ce foarte multi dintre clientii romani chiar nu le pasa de idei si concepte si creativitate, ci doar de bani si o grafica lucioasa, cred ca deocamdata punctul asta nu se aplica la noi.
Nu-mi place si nu ar fi etic sa barfesc clientii, de aia generalizez. Pentru ca stiu ca “minoritarii” sunt cam putini, din nefericire.
“Apoi, exista si cazurile in care e o politica de grup/companie sa se lucreze cu aceeasi agentie la nivel global.”
- Hei, nu e nevoie sa-mi spui chestiile astea, le stiu prea bine. Eu de aia am si discutat doar pt majoritatea cazurilor intalnite la noi.
Ca daca punem piciorul pe la vecinii din vest, clar se schimba situatia in bine.
Companiile mari gen Orange, Coca-Cola, normal ca au practici bine definite pentru astfel de lucruri, dar sunt prea putine astfel de cazuri la noi si de aia am generalizat pe restul care nu intra in categoria asta.
Oricum cred ca s-a inteles unde am batut, se stiu lucrurile astea cam de toti jucatorii. Cei care nu le stiu, probabil nu au ce cauta pe piata.
“…asta este unul dintre motivele pentru care apar diviziile de interactive (atit de “discutate” in ultima vreme) pe linga agentiile mari, intr-o incercare continua de a atrage talentele in ograda proprie.”
- Motivul pentru care apar diviziile interactive este ca agentia mama sa poata oferi si astfel de servicii clientului de pe contul de advertising, cum ii ofera si solutii de branding, pr, etc. totul din aceeasi sursa, ca de ce sa lase concurentei cash-ul din zona asta…nu?
Era un pas logic in diversificarea serviciilor, insa astfel de divizii noi aparute, nu cred ca vor fi o concurenta loiala fata de agentiile independente. Primesc direct fara pitch contul de la agentia de publicitate mama, lucreaza pe el, fac ce fac sa ramana banul in aceeasi pusculita si cam atat.
Cazul iLeo sau mrm, care sunt pur astfel de agentii, versus Greenpixel, Grapefruit sau Webstyler s.a.
Astfel de concurenta strica piata, ii scade nivelul, deci e o influenta negativa. Vor scadea preturile si calitatea si mai rau, din cauza unor astfel de agentii, din pacate.
Voi de la Adgency, ca si agentie independenta veti simti pe pielea voastra lucrurile astea, daca deja nu o faceti.
===
Legat de ce-am plecat pe cont propriu…
Am plecat probabil din ambitie, din ideea ca pot face mai mult si mult mai bine si singur.
Sunt din Craiova, am lucrat aproape un an la o divizie de web aici la o firma, ceva mic, cu clienti locali, eu fiind si web designer si client service si programator entry-level sa zic asa. Asta pana prin 2006. De atunci si pana acum am analizat, am planificat, am invatat si pot zice ca as fi la un nivel decent de cunostinte si “skills” incat sa ma pot descurca singur.
Sincer, in provincie e mult mai dificila “piata” sa zic asa. Clientii sunt din aia mici, nu inteleg sau inteleg mai greu, bugete de sute si nu mii, stii si tu restul povestii.
Pe la Bucuresti nu ma avant pt ca am incercat si nu mi-a placut, nu e de mine. Sau poate nu am cautat unde trebuia…
Deci o plecare o cont propriu a fost o decizie naturala.
Idei sunt, timp mai putin, acum sa vedem ce urmeaza
Vorba aia, “noi sa fim sanatosi/ si la bine si la rau”.
Ai mailul meu, putem muta discutia pe privat daca doresti. Ca am floodat aici threadul cu comentarii din astea kilometrice.
30 Vladimir // Mar 21, 2007 at 10:01 pm
Mult bafta Dragos
31 Jobsessive // Mar 22, 2007 at 6:05 pm
Dragos, te inteleg, am trecut si eu prin starile prin care treci tu (more or less). Si eu am luat decizia la un moment dat de a pleca pe cont propriu. Dar apoi am inteles ca solo nu e o solutie - ramaneam la stadiul de “proiecte marunte”, bucatele dintr-un proiect mai mare. Asa ca am incercat sa strang o echipa in jurul meu. Multi zic ca am reusit. Putini stiu cu cata greutate. Dar senzatia finala e una buna. Ma rog, depinde de om si de asteptarile sale in viata
Iti urez la randul meu succes! Si sper sa ne mai auzim pe-aici
32 Eros // Mar 22, 2007 at 6:23 pm
Dragos - si eu tot din ambitie cred c-am plecat pe cont propriu… Ambitie / vis - you name it.
Cat despre folosirea unui freelancer direct sau prin intermediul unei agentii, treaba asta nu tine atat de un mod de gandire al clientului cat de conjunctura.
Si tu si Rich va sustineti punctele de vedere, fiecare fiind avocatul propriei viziuni asupra di-lemei agentie/freelancer, dar realitatea (asa cum o vad eu) e ca activam pe o piata mare si in crestere, plina de TOT FELUL de clienti, si mari, si mici, si isteti si mai putin isteti, si ca e practic imposibil sa vii cu generalizari de genul “la freelancer oricum ajungi pana la urma”, pentru ca asta e doar un caz particular de la care nu poti generaliza prea mult.
Da, exista si clienti care “se uita” la “numele” unei agentii, dar in Romania nu am vazut inca agentii care sa merite asta (care sa sustina un astfel de renume cu rezultate din categoria jaw-droping). Probabil ca proiectele astea pe care tot astept sa le vad sunt deja in lucru, probabil ca sunt pe plansa de proiectare inca, sau poate ca nu are cine sa le ceara, de la noi, inca. NU stiu. Poate nu suntem inca suficient de educati ca sa putem cere/oferi asta.
Nu uita ca suntem la doar 18 ani de la punctul pana la care nici nu visam toate treburile astea. Ca in Romania inca se cumpara produse mai scumpe decat in Vest din simplul motiv ca “daca prostul cumpara, de ce sa nu-i vand?”. Just, dupa cum scriam si mai sus, pretul corect nu e dat de costul de productie margin, ci de cat e dispus clientul sa plateasca. Or la noi, daca pana si cumparatorul de rand doarme inca intr-o apatie cretinoida, de ce restul comersantilor n-ar trata problema preturilor ca atare?… De ce sa nu tratezi o agentie / un creativ la modul “cere-mi la jumate, ca uite ce portofoliu frumos iti faci cu mine”? De ce da politaiul amenzi si se linge cutzu la oua? “Pentru ca poate”.
33 acord parental » Arhiv? » ? ?? Igu a sesizat un comentariu interesant pe ca… // Apr 25, 2007 at 7:54 pm
[...] a sesizat un comentariu interesant pe care l-a gasit pe un blog, comentariu postat de Vladimir. Anecdota e foarte interesanta si de aceea am sa il preiau si [...]
Leave a Comment