Jobsessive - the blogus

Dragos imi trimite leapsa cu cele 5 carti pe care le-as lua pe o insula pustie. Recunosc cu o anumita senzatie o parte din titlurile de la Dragos (le-am citit, sau daca nu le-am citit, am auzit cu siguranta de ele toate) … dar pentru mine e o mare nebunie, si-o intrebare grea cu astea 5 carti, pentru ca din pacate nici un titlu nu-mi suna in minte la aceasta ora, si cu atit mai putin nu-mi aduc aminte de ceva de suflet, pe care sa-l iau undeva in locuri neumblate. In plus, sunt atit de sincer incat nu-mi vine sa scot din google cateva titluri reusite si la mare moda, doar pentru a-mi mima o pseudo-eruditie numai buna pentru a da pe spate o bruma de cititori … Spre marea mea rusine, nu am mai citit ceva in adevaratul sens al cuvantului (cu ochii, cu mintea si cu sufletul), de mult prea multa vreme. Sunt acoperit de carti de branding si marketing si ilustratie si web si foto si typography, sunt inconjurat de reviste de specialitate cu business, design si poze cu femei goale, si imi umplu desktopul cu pedefeuri si mht-uri diverse. Lobotomizat de vremurile turbate in care “ma produc”, ma intoxic lent cu teveul, ma uit la matricshi si stapani de inele si zathure si narnii inghetate, filme pline de efecte si defecte speciale, treideuri care frizeaza realismul nebun si te fac sa te intrebi daca cumva exista pe undeva creaturile care-ti defileaza prin fata ochilor, si care, paradoxal, iti sunt foarte familiare, poate din heroic-fantasy-urile prin care ai trecut candva. Parca nu mai am rabdare, parca nu ma mai cucereste nimic, parca nu-mi mai gasesc locul si pozitia si dispozitia, parca ochii nu mai au starea aia captivata si captivanta in care nu te mai poti dezlipi de litere, de sensuri si intelesuri - asta, in ciuda faptului ca in “tinerete” ingurgitam genuri (diverse, dar poate mai ales policier-uri romanesti, unele foarte bune … si o gramada de SF, atit indigen cat si de-al celorlalti) fara probleme, indeobste asezat in pat, la ore din cele mai interesante si tinere de-a binelea. Mai degraba, daca stau sa ma gandesc, cred ca in locul cartilor mi-as lua probabil 5 caiete de 500 de file. Stiti voi, din alea super-groase in care ne scriam candva comentariile la romana, pregatindu-ne pentru examene. Si as scrie. Da, as scrieeeeeeee, frate. Cred ca acolo as gasi in sfarsit locul si timpul pentru a-mi scrie povestile. Momentul potrivit pentru a-mi rememora in tihna existenta si prietenii, pentru a-mi pune gandurile in ordine, pentru a trage concluziile, pentru a-mi reaminti iubirile actuale si trecute, pentru a-mi gusta succesele si esecurile, pentru a-mi intelege himerele si pentru a-mi exorciza demonii. Pentru a face pace cu mine si cu restul lumii. Si pentru a intelege odata in plus ca viata e faina asa cum e.

… Iar in final, as pune cartile astea toate intr-un recipient din ala din sticla cu gat ingust, de zece sau douazeci sau treizeci de kile, cum erau alea in care faceau ai mei visinata pe vremuri, l-as cerui si m-as arunca in valuri cu el cu tot, pornind catre civilizatie, catre tarmuri. Nu mi-ash face probleme - mereu le gasesc.

Cat despre leapsa, cred ca am sa fac un gest fara precedent, si am sa o las deschisa - deschisa oricui doreste sa isi povesteasca gandurile pe tema celor 5 carti-companion-pe-o-insula-pustie.

*Ziceam in titlul postului “culmea!” pentru ca subiectul cercetarilor noastre recente la The Adgency este chiar designul de carte. Un subiect care ne poarta in locuri interesante. Dar despre asta, in postul urmator.