Treaba merge, proiectele finalizate de pe whiteboard sunt sterse cu o anume satisfactie si apoi inlocuite de altele noi si interesante, oamenii stiu ce au de facut, comunica intre ei din ce in ce mai bine, invata multe lucruri si se entuziasmeaza vizibil cand deprind si altceva decat ceea ce stiau - asta imi place cel mai mult, cand vad setea aia de cunoastere, si bucuria reusitei … Si, printre picaturi, ne gandim la viitor. Ne mai trebuie in echipa cel putin doi oameni:
- un programator web - MySQL / PHP / AJAX ca tot e in voga, niste SEO si poate si oleaca de Linux, daca l-a pasionat subiectul (dar nu e obligatoriu)
- un comunicator - nu stiu cum sa-i spun exact ca nu e nici copywriter nici PR si nici SEO-guy, … tot ce stiu e ce trebuie sa faca: sa stie copywriting atit pentru proiectele noastre interne cat si pentru clientii The Adgency, sa ne “strige” in lume prin tot felul de articole si comunicate, sa vorbeasca mai frumos cu clientii si sa aiba mai multa rabdare cu ei decat am eu …
Cei interesati stiu unde ne gasesc - cel mai simplu, prin formularul de contact de pe site-ul The Adgency.
Ce e foarte interesant (si totodata foarte neplacut, dezarmant chiar) e faptul ca am postat anuntul de angajare (deocamdata pentru programatorul web pe care il cautam) pe doua din cele mai importante site-uri de joburi din RO - un profil destul de complet zic eu, si - culmea! - nu foarte pretentios. In cateva saptamani am avut doar 2 (DOUA!!!) aplicatii pe Bestjobs, si vreo 4-5 (PATRU-CINCI) pe Ejobs (sau invers, numai stiu) - din care unul era aceeasi persoana pe ambele site-uri, unul nu voia decat colaborare (YUCK, nu mai vreau sa testez colaboratori) iar alta nu era deloc in target (facuse doar un curs de ceva web, cu putina vreme in urma). Cu aceasta ocazie mi s-a parut ca arunc cu banii pe fereastra incercand sa gasesc ceva.
Sunt constient ca nu e tocmai momentul cel mai bun pentru oferte de munca (lumea se gandeste acum la “prima de porc”, al tzishpelea salariu, la Craciun si Revelion, la vacanta si ski si zapada), … dar intrebarile apar, inevitabil:
- Mi se pare mie sau asistam la declinul site-urilor de joburi?
- Trebuie sa renuntam la recrutarea “pasnica”, punctuala si sa trecem la un head-hunting continuu?
- E oare asa subtire piata de IT in Romania, sau e deja prea solidificata?
- E chiar asa de bine sa fii freelancer si sa lucrezi de acasa, fara sa te integrezi intr-o echipa?
33 responses so far ↓
1 zoso // Dec 4, 2006 at 2:31 pm
siturile de joburi sunt in declin de mult. toti aplica la tot pentru ca sunt disperati si isi inchipuie ca din 20, unu va suna.
2 Jobsessive // Dec 4, 2006 at 3:51 pm
De acord, Zoso! Am observat-o de ceva vreme, fara sa-i dau prea mare atentie (mea culpa!) si cu ocazia asta am si asternut-o pe tapet. Dar ce crezi ca e de facut, in continuare? Care sunt sau ar putea sa fie metodele potrivite de recrutare? … Anunturi cu salarii de cel putin 4 cifre, capabile sa “smulga” oameni valorosi din pozitiile sigure in care s-au intepenit? … Promisiuni de share in firma? … Sau e de crescut oameni de mici, cu contracte dure de neconcurenta ulterioara de la bun inceput? Care e calea de urmat? Cumva trebuie sa schimb starea de fapt. Si caut solutii.
[ Later edit: mi-am adus aminte cu sila de contentul acestor site-uri, de articolele pe care le propavaduiesc, gen “cum sa te vinzi mai bine”, ”cum sa dai bine la interviu”, chestii de meta-limbaj, cum sa negociezi un salariu mare, etc etc etc … mi-a acru in gat de toate povestile astea care nu pun accent pe talent si experienta - adevarata valoare, ci pe o imagine fake, de poleiala, menita sa-ti obtina repede un job si un salariu stralucitor; nu e de mirare ca dupa o luna, doua managementul se lamureste cu cine are de-a face si respectivul zboara cu fulgi cu tot, reluand procesul de cautare, cu din ce in ce mai putine sanse de reusita, pentru ca job history-ul ajunge sa fie din ce in ce mai fragmentat … asta se numeste sa-ti furi caciula in mod repetat … acu, daca stau sa ma gandesc, imi aduc aminte ca am schimbat si eu destule joburi, si am lucrat si in freelance, pina sa ma decid sa pornesc agentia … dar nu am avut nici un fel de probleme la angajari, cand le aratam proiectele in care fusesem implicat. Si nu citeam articolele de pe site-uri, ca pe vremea aia nici nu se scriau astfel de porcarii … e amar cand vezi ca toti iau de bune niste articolase de umplutura, se imbraca in costume care le sugruma personalitatea si iti repeta aproape cuvant cu cuvant raspunsurile-reteta pe care le-au citit. Mi-e ciuda ca mi-au aterizat la interviu oameni care imi spun ca nu s-au uitat nici o clipa pe site sa inteleaga cu ce ne ocupam, care nu au nici o parere vis-a-vis de ceea ce am lucrat, care nu stiu exact de ce vin la The Adgency, si imi toarna banalitati … un fel de “la plesneala” … doar-doar o fi si compania asta una care arunca cu banii …]
3 add // Dec 4, 2006 at 5:12 pm
well… din punctul meu de vedere cea mai buna metoda ar fi sa cautati pe cineva care face asta altundeva si sa plusati atata cat sa schimbe troleul cu care vine la servici
site-urile cu job-uri sug in ultima vreme pentru ca e foarte mult balast, atat de job-uri cat si de candidati. Femeia se minuna cum de au aplicat 500 de insi pe un post de senior programmer in JAVA - zicea ca oare sunt atatia JAVA seniors care stau pe bara? am lamurit-o repede: salariul era de 4 cifre si tot gheorghe care cred ca or sa-l invete aia JAVA in 2 dupamiezi aplica. daca din aia 500 aleg 10 candidati sa-i cheme la interviu e bine.
de ce nu m-as angaja / muta eu acuma: freelancing == money. in functie de abilitatile si skillurile fiecruia se poate castiga lejer dublu decat castigi la un job normal. apoi bla blaurile cu “esti propriul tau sef si muncesti cand ai chef…” . Astea sunt cacaturi, daca muncesti cand ai chef nu faci bani. Conteaza apoi si mediul de lucru, poti sa-mi dai dublu decat castig aici, daca la tine programez intr-un birou cu 3 femei proaste care te intorc de 10 ori ca s-au razgandit, si ai 15 sefi si nu stii cui ar trebui sa ceri socoteala pt cutare lucru… nu mersi.
PS: aveam un prieten care programa chipurile PHP la o firma si seful nu-i dadea voie sa foloseasca clase. HOW GAY IS THAT?
4 Jobsessive // Dec 4, 2006 at 5:45 pm
@ Add: m-am gandit si la optiunea “Head-hunting feroce”. Nu sunt genul, dar probabil am sa o fac si pe asta, pentru bunul mers al afacerii si pentru linistea tuturor (si a mea, bineinteles).
Relativ la freelancing: recunosc ca ies bani buni, chiar mai buni decat ca angajat. Daca voiam bani multi, ramaneam freelancer, fara indoiala. Am schimbat regimul freelance pe un regim de echipa. De ce? Pentru ca, dupa ani in care am lucrat solo pe bani frumosi, sunt convins ca NU EXISTA freelancer care sa poata sa scoata pe banda rulanta idei si solutii si puncte de vedere asa cum o face o echipa. Si bucuria lucrului realizat impreuna e alta. O sa intelegi daca o sa ai norocul sa joinezi o echipa faina, in care comunici DIRECT cu membrii, in care impreuna gasiti solutii si va impartasiti trairile (fara YM/MSN/Skype si cacaturi din astea, care alieneaza pe nesimtite, oferind iluzia “comunicarii”). Mai multe creiere inseamna (de cele mai multe ori) un fond cultural mai mare, o “biblioteca” mai mare de informatie - si asta te ajuta enrom cand analizezi solutiile ca sa discerni intre original si copie/imitatie … Mai multe creiere inseamna mai multe porti catre o informatie extrem de diversificata, inseamna opinii; fiecare isi aduce aportul personal in “stup”, intr-un fel pe care nu il pot suplini 1000 de bloguri si surse de informatie …
Parerea mea proprie si personala (s-ar putea sa nu coincida nici 10% cu a ta): pe termen scurt castiga NET freelancerii. Pe termen lung insa, castiga DETASAT echipele care se sudeaza si sunt capabile de performanta in conditii de efort indelungat.
5 zoso // Dec 4, 2006 at 7:00 pm
rezolvare? interesul cautatorilor de joburi e sa aiba unde aplica. al tau e sa ai oameni sa iti aplice. mai departe, eu cred ca depinde de tine. un mini interviu, un de promovezi oferta etc.
siturile astea sunt moarte pentru ca multi someri nu stiu ce vor si multi angajatori se asteapta sa aiba 10 cvuri si toata bune.
6 Jobsessive // Dec 4, 2006 at 7:18 pm
Zoso, da-mi o sugestie. Da-mi un sfat. Da-mi o idee, unde sa gasesc omul pentru profilul pe care il caut. Promit sa ma revansez.
Acum te intreb - daca-mi permiti - oare situatia se prezinta la fel si in cazul site-urilor de gen de-afara? Adica, e loc de improvement aici, pe plan local? Cine crezi ca va detrona BestJobs / EJobs / MyJob de pe pozitiile de lideri ? …
7 zoso // Dec 4, 2006 at 7:50 pm
http://www.zoso.ro/2006/11/se-cauta-php-developer.html
si madalin matica a gasit ceva tot in felul asta…
daca te preiau 2-3 bloguri, te-ai scos…
ps: job.zoso.ro (joburi pentru bloggeri) cum suna?
8 Filip // Dec 5, 2006 at 11:35 am
Ah, parca as fi scris eu articolul asta! Pe scurt: te-nteleg perfect!
Pana acum am avut o experienta de succes in angajarea unui programator junior, caruia i-am oferit mult training la inceput si care acum se ocupa de cele mai mari proiecte ale noastre. Si asta in 5 luni.
Am cautat un om dispus sa invete, care stie sa comunice si care are o baza in programare (in cazul prezentat: C , Java, minim HTML, PHP si JavaScript). It works!
Acum experimentez din nou…
Zoso, lucrezi la acel job.zoso.ro?
9 zoso // Dec 5, 2006 at 12:26 pm
dap.
http://www.zoso.ro/jobs/
spam
10 add // Dec 5, 2006 at 12:53 pm
pune-le si tu alea mai noi sus
in alta ordine de idei: chestia cu luat n00b doritor de invatat, training etc merge pana il scapi la altcineva sau vine un “head hunter” de asta si ti-l ia gata invatat.
si eu daca ar fi sa caut job as aplica mai degraba la anunturile de pe blogurile care le-am mai citit, parca esti mai apropiat putin de angajator. Macar astia stiu ce vor si la ce sa se astepte. Pe ejobs poti sa te duci lejer la 10 interviuri unde vor toti din cacat bici pe 300 de euro si-ti pierzi timpul aiurea.
11 add // Dec 5, 2006 at 12:57 pm
PS: in mod clar as merge la un interviu unde ar cere >
12 add // Dec 5, 2006 at 12:59 pm
“oleaca” de linux voiam sa zic, dar mi-a iterpretat tag
13 Filip // Dec 5, 2006 at 1:12 pm
@add, true, true. Am patit-o si pe aia. De fapt, au plecat si si-au facut propria firma. Gust amar apoi…
Oricum, “noob” e exagerat. As spune, mai de graba, “fresh meat”.
@zoso, :p
14 zoso // Dec 5, 2006 at 1:13 pm
tocmai. am vazut ca la emi erau o caruta de oameni care intrebau, raspundeau…adica, ai un timp mai bun de raspuns, decat pe situri, unde totul e rece…
15 Jobsessive // Dec 5, 2006 at 1:36 pm
@ Zoso: multumesc!
@ Filip: nu e meritul meu ca l-am scris, probabil ca situatia asta de criza in piata de joburi IT e deja generalizata si nu se poate scrie altfel despre ea. Indiferent de fenomen, o simtim cu totii, atit angajatorii cat si angajatii. Probabil e timpul pentru diferentiere, in sensul in care angajatorii trebuie sa vina cu propuneri din ce in ce mai interesante si motivante (proiecte de un anumit nivel, clienti de un anumit nivel, conditii de munca de un anumit nivel, remuneratie de un anumit nivel, un mod de implicare individuala diferit de cele de pina acum, etc), dar si potentialii angajati trebuie sa puna pe masa o experienta valoroasa, un set de skilluri tehnice si umane credibile si palpabile. Personal, incerc sa aduc in agentie in primul rand “oameni” - pentru ca skillurile ajung sa se formeze daca exista pasiunea. Problema e ca incep sa nu-i mai gasesc, in jungla de mercenari si prematur-blazati.
@ Add: nu le am cu PHP-ul (blogul asta l-am cam jumulit pina sa-i dau culoarea necesara, si oricum nu-s multumit de el
:) ) de asta cred ca mi-ar lua cam mult sa inversez ordinea posturilor. In alta ordine de idei, intr-adevar “sabia lui Damocles” a head-huntingului va atirna mereu deasupra capetelor oamenilor valorosi, si poate tocmai de aceea caut “oameni” - genul de persoane cu care pot sa cladesc o relatie, si pentru care sa conteze mai mult mediul, “gasca”, inovatia, ineditul, entuziasmul researchului, “nebunia” creatiei, curajul de a pasi pe alte carari decat cele folosite. Nu vreau sa folosesc cuvinte mari, stiu doar ce simt si cred ca cei care au venit pina acum in trupa sunt in aceeasi “gama” - sufletisti. Ma uitam la ei astazi cum mestereau (am adus niste scaune de birou destul de faine), si imi placea ca nu se dau inapoi de la taskuri mici care ii scot din butoneala zilnica. Modul in care mestereau ii ilustra in buna parte pe fiecare - nici unul nu a inceput scaunul la fel cu altul, nici unul nu a terminat simultan cu celalalt, dar s-a ris intr-o veselie. Astea sunt momente bune, pentru care chiar merita sa tragi.
16 zoso’s blog » siturile inutile de joburi // Dec 5, 2006 at 2:56 pm
[…] În schimb, m? al?tur ?i eu oamenilor frustra?i de rezultatele acestui tip de situri. Ori românii nu sunt dispu?i s? înve?e s? î?i caute de munc? într-un mod civilizat ?i eficace, ori siturile astea se bucur? c? au 2 milioane de CVuri înscrise ?i 60 de angajatori ?i consider? c? treaba lor e terminat? ?i se felicit? reciproc c? au un site de top. Adev?rul este c? aceste situri nu ajut? mult/destul pe nici unii. […]
17 add // Dec 5, 2006 at 3:32 pm
evident mediul de lucru face cat macar jumate de salariu. problema apare cand vine unu si-i ofera angajatului dau 1,6 x salariul sa zicem :D. La noi inca n-am auzit de treburi de astea la nivelul asta cel putin. mai avem timp sa stam flexati vreun an, doi
18 xor // Dec 5, 2006 at 7:19 pm
“(YUCK, nu mai vreau sa testez colaboratori)”
indeed..parafrazez cu nesimtire…YUCK,nu mai vreau sa testez angajatori
19 gigix // Dec 6, 2006 at 12:40 am
multa, multa bafta! si succes.
20 Adi Mironescu // Dec 6, 2006 at 7:56 am
Succes la gasit Oameni Profesionisti!
21 Jobsessive // Dec 7, 2006 at 9:56 am
@ xor:
ok, e o tara libera in care fiecare are dreptul la opinie! Dar cel mai bine ar fi sa ne povestesti din pataniile tale (asa cum am incercat si eu sa o fac in posturi anterioare), poate intelegem mai multe si poate gasim cai sa imbunatatim starea de fapt din piata romaneasca de forta de munca, in care se instaureaza incet-incet o sila vecina cu blazarea, si de-o parte si de alta a baricadei. S-ar putea sa invatam cu totii de-aici cate ceva!
@Adi, gigix: multumesc frumos! ma straduiesc!
22 Filip // Dec 8, 2006 at 1:14 pm
M-am enervat!
Orice feedback e foarte binevenit.
23 Jobsessive // Dec 8, 2006 at 1:35 pm
24 Filip // Dec 8, 2006 at 4:30 pm
Nu atat “de ce”, cat “cum”. La fel ca Chuck Norris, in filmele lui, cand se enerva si le dadea la toti! :p
25 ShalauVeninos // Dec 28, 2006 at 8:24 pm
Io lucrez in domeniu si m-am ocupat de interviuri.
Din pacate si aici toata lumea e tare pe hirtie. Da sint modalitati de a scana catindatii ba prin telefon, ba prin teste online. Deci baga-i la vreo 2-3 runde de interviuri si e imposibil sa nu iti dai seama daca oamenii sint varza sau nu.
Unde=i gasesti? Printre pretenari si apoi banu atrage oamenii. Bottom line: platesti bine , gasesti oameni buni, altfel tre sa te multumesti cu mediocritatea.
Sint de acord ca environmentul face mai mult decit salariu. De cite ori mi-am schimbat slujba, i-am intervievat eu mai mult pe ei decit ei me pine. Sint satul de indieni care sint atotstiutori si sint mari meseriasi in spaghetti coding.
Din pacate,toata lumea stie fotbal si programare. Deh…
Bafta la angajare.
Din anumite surse, un softist bun poate ajunge si la 3k euro in Ro.
26 Jobsessive // Jan 5, 2007 at 6:01 pm
Am citit azi (5 ianuarie 2006) un post interesant pe tema joburilor si a freelancerilor din Romania, la Sergiu Biris pe blog (http://www.sergiubiris.ro/general/natiune-de-freelanceri/).
Se pare ca suntem mai multi cei care credem ca proiectele bune, adevarate, se fac in echipe bine sudate, nu cu “floating people”, oricat de buni ar fi acestia.
Intr-adevar, suntem o natiune de freelanceri - jucatori individuali si individualisti, cu viziune short term - iar tara asta o sa sufere destul de mult pe tema asta. Probabil e de vina moda antreprenoriatului (in traducere romaneasca, “descurcareala”), … probabil sunt de vina angajatorii care au reusit de atitea ori sa pacaleasca oameni buni si sa-i ia pe salarii de nimic, … poate de vina e internetul care a permis teleworkingul din orice loc, sau poate de vina a fost situatia economica romaneasca deplorabila a acestor ani … poate suntem vinovati cu totii ca am ajuns aici … habar nu am.
Succes, tuturor!
27 eros // Jan 30, 2007 at 4:47 pm
Schimband idea, ma dixtreaza (cu un gust foarte amar) ce se intampla pe piata de munca de peste tot: fuga dupa vise.
- europeanul nu mai vrea la munca de jos, vrea sa plece in tari mai sarace si sa faca acolo fabrici si uzine. de ce sa fie muncitor cand poa’ sa fie manager?
- cum in europa nu mai are cine munci, se face loc pentru roman, polonez si bulgar.
- care la randul lor lasa acasa loc pentru moldovean si chinez.
- care in cele din urma lasa fabricile cele noi ale europeanului fara forta de munca, pentru a veni la munca in romania, in bulgaria, in polonia.
…pana la urma nimeni nu mai munceste, e o goana generala dupa odihna.
si cu totii stim ce genereaza odihna: vise…
28 Tomsa // Feb 14, 2007 at 1:25 am
Scuze ca ma bag, dar vreau sa va intreb pe toti: traiti in Romania? Suntem conationali?
Am fost mai bine de 10 ani (scuzati, Senior-) copywriter de multinationala si acum respir aer curat de antreprenor.
Cineva de mai sus zicea cu biroul de 3 femei care se razgandesc sau obtin / iti transmit tarziu modificari de la client. Am vazut si mai rele. Speram sa ma retrag dupa ce-mi vad macar o campanie on air despre care sa le zic prietenilor “Ati vazut-o? E a mea”. Nu Lala-lulu Awards, doar sa am eu atata satisfactie. Inafara de cateva brosuri, materiale DM sau POS, evenimente speciale, carticele pentru copii bolnavi si alte lucruri care nu intra in competitii nici macar in ochii mei ca “o campanie”, nimic n-a iesit cum am vrut, oricat m-am zbatut.
In schimb, sefii mei de atunci mi-au dat in supraveghere juniori. Fara idei, dar cu fite. Fara cunostinte detectabile de ortografie, punctuatie s.c.l., dar cu fite. Fara interes pentru brand, dar cu fite.
Si stiti ce? Am renuntat sa mai iau autostopisti tineri. Ai dracu’ sunt restantieri (daca au intrat la facultate), dar vor sa lucreze in “edvartaizing”. De ce? Ca se plateste bine si ca da bine. Si ATAT!
E plina piata de neaveniti si e penurie de copywriteri (sau cum vreti sa le ziceti) care sa faca treaba. Micutii pe care i-am pastorit strambau din nas la o brosura despre menopauza, ca nu-i inspira. Ce f. sh. e inspiratia decat ceea ce vine dupa documentare asidua, dupa ce te pui in pielea omului si dai forma creativa unui raspuns pe care-l asteapta, la o nevoie pe care o traieste?
In schimb, pe campaniile mai mari, cautau poze pe Getty, cat mai neobisnuite si (in cazurile mai fericite) veneau cu titluri care sa explice legatura dintre poza si un atribut al produsului de promovat. Brrrr!
Asta-i piata. Ma uit la cati scriu pe net, e-mail sau ce vreti, intr-o romaneasca acceptabila, fie ea si abuziv corcita cu engleza. Putini. Mult mai putini decat cei care vor sa fie copywriteri, decat cei care sunt copywriteri sau care lucreaza in comunicare intr-un fel sau altul.
Cu privire la IT si d-astea, inclusiv PHP, am avut o experienta si mai neplacuta. Aveam un proiect important pe care sa-l dau unei firme. Brief, buget, timing generoase. Ca doar stiu cu ce se mananca.
Am luat la rand castigatorii Internetics 2006, am selectat ce mi s-a parut potrivit din PHP Community, din comunitatea de programatori, firme IT, bloggeri (inclusiv unul pe care il stiti). Nume mari, mici, mijlocii sau fara nume, le-am scris.
MI-AU RASPUNS 5 DESTINATARI!
Unul ca n-are firma, dar face pe bani putini si negri, alti 2 tarziu, prost (ca raspuns), deadline peste 4 luni si f. sh. scump, 1 OK ca pret si timing dar imi propunea un sistem de care n-am auzit (nu ca as sti prea multe!) si n-a putut sa-mi explice avantajele fata de PHP decat ca “se studiaza la informatica si noi ne-am perfectionat in el”, altul mi-a dat o suma si un dedline sec, dar la 2 saptamani dupa ce i-am scris.
Beeeeiiiii! Agentiile care se respecta fac strategia, 3 rute de dezvoltare si argumentarea fara bani, doar ca sa castige un proiect/ brand/ campanie. Nu voiam decat sa-mi spuna pe ce bani, cand si cum vad gata proiectul. Il refacem de la zero (daca da, de ce?) sau il imbunatatim si il realizam asa si asa. Nu 3 propuneri, doar un pic de gandire si in cele 2 saptamani (stabilite mental de mine).
Poate ca proiectul nu le-a sunat atat de mare pe cat erau proiectele, ambitiile, bugetul s.c.l. ale noastre. Dar nici nu s-au ostenit sa afle, sa se intereseze sau sa ne raspunda.
Daca asta se intampla cu firmele mari, mijlocii sau mici, carora le vine pleasca o cerere de oferta completa, sincera, documentata, ce pretentii sa ai de la omuletii pe care ai vrea sa-i angajezi? Ce garantii ai?
Eu imi vad numelepe IQads pentru proiecte la derularea carora nici nu existam ca angajat in agentia respectiva si vad campanii facute de mine semnate de neicusorii pe care-i pastoream si carora le corectam leaflet-ii.
Dintre portofoliile afisate de unii web designeri, pot jura ca nu e aceeasi mana si/sau aceeasi minte in spatele proiectelor.
Ce-a facut omul respectiv? A introdus codurile HTML?
Mult succes!
Neica Nimeni, de la Nimeni SRL.
29 Jobsessive // Feb 14, 2007 at 11:43 am
Tomsa, salut! Imi pare bine ca ai ajuns sa ne povestesti experientele (interesante, din cate vad - mai rar asa amploare la un comentariu pe blog). Ne ajuta sa mai invatam cate ceva.
Iti inteleg, cred, destul de bine punctele de vedere. De cativa ani “pastoresc” si eu oamenii din echipa The Adgency, mai bine sau mai rau dupa cum ma pricep. Am invatat sa am rabdare, si incerc sa-mi pastrez calmul, chiar si atunci cand imi dau tarcoale ganduri cum ca unii o sa-si ia zborul (poate chiar la concurenta) cu tot ce am investit in ei. Cam asa merg lucrurile, si nu le poate opri nimeni. Intr-adevar nu am nici un fel de garantii. Incerc doar sa asigur un mediu placut, sa le facilitez procesul de invatare si sa am grija sa nu lipseasca baza materiala.
Cat priveste pitchurile si dezvoltarea unei strategii / tactici / cai de dezvoltare a proiectelor doar ca sa castigi / etc fara bani, e de inteles in cazul firmelor mari, in care eforturile se distribuie ceva mai bine (isi permit sa riste cateva ore/zile/nopti/saptamani care s-ar putea dovedi neprofitabile). In cazul firmelor mai micute insa, care lupta sa traiasca, si care probabil au supt-o de cateva ori trimitand propuneri absolut interesante pe care le-au vazut realizate de altii mai ieftini, lucrurile stau cu totul altfel. In cazul lor fiecare miscare trebuie sa fie eficienta. Si trebuie sa aduca bani.
Nu-mi pari un “Neica Nimeni” - nici pe departe. Imi place cum gandesti, imi place cum iti asterni gandurile. Ce antreprenoriezi acum, Tomsa? Poate ar trebui sa stam de vorba intr-o zi, la o bere sau la un nectar de pere. Mi se pare ca avem o aceeasi perceptie despre munca, despre inspiratie si transpiratie, despre efortul creativ in sine. Poate se intampla ceva bun, habar nu am.
PS 1 - Noi nu suntem castigatori Internetics. Poate trebuia sa incerci sa vorbesti si cu noi, la momentul respectiv. Si zic - SA VORBESTI CU NOI, FACE2FACE- pentru ca incepem sa nu mai raspundem la toate cererile de oferta. Stii de ce? Pentru ca am facut-o de fiecare data, indiferent de dimensiunea potentiala a proiectului, si oamenii n-au fost nici macar in stare sa formuleze un raspuns de confirmare/multumire/refuz etc - si vorbim de companii MARI, amice. Dupa zeci de astfel de comportamente incepe sa ti se acreasca, oricat de gentilom si business-oriented ai fi. Sincer, cred ca inca mai avem multe de invatat. Atit noi, furnizorii, cat si ei, clientii.
PS 2 - Sper ca modul in care scriu sa nu-ti zgarie urechile.
30 Tomsa // Feb 20, 2007 at 12:47 am
Ba sunt un neica nimeni si imi place asa.
Ne putem intalni la o bere, chiar mi-ar placea, dar - vorba devenita cliseu a unui fost coleg - “e un nightmare logistic!”. (Nu, n-am niciun handicap locomotor!).
Am vrut sa-ti scriu un e-mail direct, dar n-am vazut o astfel de oportunitate deschizandu-se din blog. Iar pe site-ul agentiei… Imi menajez eforturile, ca zici ca nu le raspunzi tuturor. Macar asa am impresia ca stam relaxat de vorba, nu ca iar am trimis o cerere de oferta ramasa fara raspuns.
Problema mea cu brief-ul a ramas aceeasi. Primul deadline din contractul inca nesemnat (nu din cauza mea!) a trecut ca o adiere, acum 5 zile, cand la intrebarea “Cum stam?” formulata cu multa diplomatie, am patit-o p-aia cu cerut logo-ul format vectorial, intr-un mesaj cu tema “layoutul e aproape gata”. Ce dracu? Parca n-as cunoaste semnele.
Asadar, ma gandesc iar la un plan B. Cum ziceam intr-un post anterior: f. sh.!
Reply la PS 1:
Sper ca ti-ai luat “comunicator”. Pune-l la treaba si zi-i sa raspunda tuturor mesajelor, pe tonul pe care-l stabilesti tu. Daca nu faceti fata ritmului, sa-si faca niste mesaje-standard pe care sa le trimita in top 5 situatii ne-prioritare. Dar sa nu sune a mesaje-standard pentru situatii neprioritare.
Ter-tip: “Answer with a question” iti da mai mult timp tie si ii da celuilalt impresia ca te-ai gandit mult la problema lui si vrei s-o analizezi si mai profund. (N-am folosit-o ca la mine nu se leaga acum, dar am patentat-o just in case).
Nu te acri. Nu ai voie. Iar daca ti se intampla, cu siguranta nu ai voie sa lasi sa se vada. Cine ar lucra cu o acritura? Gandeste-te ca modul in care relationezi cu clientii/ vizitatorii/ potentialii angajati etc. nu poate fi corectat prin nicio campanie de comunicare. Gandeste-te bine. Nu te costa mult sa raspunzi frumos si la eventuale injurii sau aberatii. Dar te-ar putea costa mult in viitor. Nici macar n-ai scuza ca ai platit o campanie ATL/BTL/ whatever proasta, ca te-ai inselat cu agentia. E pe barba ta si esti singurul responsabil.
Reply la PS 2: Nu mi-ai zgariat urechile.
Reply la alte alea:
- nu am pretins sa mi se lucreze pe gratis. Voiam doar sa “simt” ca acolo, la capatul conexiunii, dupa 7-20 de zile, cineva s-a gandit ca daca imi propune sa refaca site-ul de la zero si-mi cere niste bani, s-a gandit sa imi prezinte si un “de ce”. Ca altfel, de ce sa dau banii? Nu accept sa mi se dea, ca la restaurant, nota pentru consumatie: x ore client service, y ore copywriter, programator, content management… Helloooo! Au inteles cu ce se ocupa site-ul meu, daca vorbesc de content management? Nuuuuu. Iar oferta imi vine sub forma de tabel, in engleza… (Ctrl Paste, zic.) Iar asta mi s-a intamplat cu una dintre cele mai reputate firme pe care le-am contactat. Li se urca la cap repede. Pretentia mea e de bun-simt. Sau asa ar trebui sa fie, intr-o lume in care tocmai m-am bagat.
- nu-mi place nectarul de pere. Dar ghicesc intentia laudabila de a-ti cunoaste interlocutorul. Si ce, femeile nu pot bea bere? Whaaaat?!
- inspiratie vs. transpiratie… Ma oboseste tema asta. E logic, dupa parerea mea, sa dai din ele fix acolo unde e cazul. Nu trebuie sa fie acelasi om la butoane/ in front. Aici e smecheria. Sa transpire cei care n-au inspiratie si sa inspire cei care au ceva de zis.
- firme care au supt-o trimitand propuneri interesante pe care le-au vazut realizate de altii…
Daca esti generos cu ideile, carevasazica arati ca ai destule. Daca ai inventat Google sau altceva care sa se mentioneze in istorie, trebuia sa-ti protejezi inventia. Daca nu iti permiti nici una, nici alta, fa ca serviciul pe care-l oferi sa aiba o valoare adaugata carecumva, intr-un mod pe care sa ti-l permiti, sa-l faci cu constanta si sa fie apreciat. Stiu ca stii trebile astea, dar se pare ca nu le aplici. Uitam ce citim, uitam in ce credem, uitam ce vrem sa fim. Sfarsim prin a ne comporta ca patronii de multinationale, desi ne-am propus sa existam ca alternativa a multinationalelor. Nu uita ce ti-ai propus.
- chestia cu raspunsul/ neraspunsul. Nu avem ce invata de la ei. Noi ii “educam” pe clientii nostri. De cele mai multe ori, “ei” sunt niste mamuti. Isi vad target-ul schitat ca urma unui cadavru pe asfalt.
Concluzie.
Daca ai timp, rabdare, chef, intra pe www.infopromotii.ro. Vei vedea care e subiectul brief-lui. Daca te-ar inspira sa lucrezi pentru asta, scrie-mi, folosind comanda “scrie-ne”. Putem trece dupa aceea la brief. Care e mai mult decat un upgrade si facelift.
Si gata.
Neica Nimeni, de la Nimeni Media SRL.
PS: Promit ca nu-ti mi scriu pe blog. Urasc tot ce e public si, prin urmare, neselectiv. Asta nu inseamna ca n-o sa mai intru sa citesc
31 Jobsessive // Feb 20, 2007 at 5:58 pm
Ok, ok, Neica Nimeni, nu mai scrie
Nu de alta, dar daca toti vizitatorii acestui blog ar scrie asa, as rupe topurile de trafic si de excelentza in comunicare (sic!), si as ramane si fara spatiu pe server 
Asa ca ne-om auzi direct pe e-mail.
De comunicator - nu, nu am luat. Poate nu am gasit unul cu care sa ma acordez. Mai toti m-au aburit, incercand sa combine “awareness” cu “notorietate” si cu alti termeni de specialitate. Pai nu e bine. Daca eu nu cred ce-mi agita pe sub nas oamenii astia, nici clientul nu o sa creada. Poate astept prea multe de la ceilalti …
De proiect - m-am uitat oleaca, s-ar putea sa aiba potential. Oricum, doar din uitat in el nu-mi dau seama ce vreti cu adevarat sa faceti. Habar nu am care-i sunt bubele - nu sunt cititor in stele, si nici foarte istet nu m-a facut mama. Poate ar trebui sa-mi povestesti …
De nectarul de pere - poate nu-ti place tie, dar te superi daca-l beau eu?
Il prefer berii, cu siguranta 
:) Si-apoi, de unde era sa stiu ca esti femeie? 
“Tomsa” imi evoca mai mult “Voda Tomsha” decat “She, the Tomsha Lady” … ok, acu’ am dat un search prin iqads si am vazut ca singurul personaj Tomsa, care le are cu scribologia in seniorat si a activat pe plantatiile multinationalelor, mai are si particula “Irina” in componenta numelui … hi, nice to meet you, my name is Richard, and I’m a work addicted … I think …
Stii, postul tau mi-a facut un bine azi; m-a facut sa-mi aduc aminte ca, intr-adevar, The Adgency isi doreste sa fie o alternativa viabila (in zona de produse interactive si comunicare on-line) a agentiilor clasice (multinationale sau nu). Doar ca goana dupa o existenta cat mai decenta, si framantarile zilnice ne intuneca uneori viziunea. Si chiar incepea sa ma copleseasca un sentiment de grandomanie. Tocmai m-ai ajutat sa-i tai capul - si iata, sunt din nou pe Pamant.
32 Tomsa // Feb 21, 2007 at 5:53 pm
No, amu, stii vorba aia: “Souvent femme varie”.
Cred ca p-asta a zis-o un francez
Ca ase vazui io ca se scrie pe bloguri, cu citate din clasici si alea-alea (nu e vorba de blogul tau, care e serios si la obiect). Iaca scriu pe blog, ca n-am incotro.
Da, io mi-s Irina Tomsa.
Daca ne auzim pe mail, apai hai. Promit sa nu-ti vorbesc cu awareness sau sa zic notorietate. Ca sunt o doamna.
33 Oameni buni cautam. Pe bune! at Jobsessive: the blogus // Apr 2, 2007 at 5:51 pm
[…] ——— Am mai avea nevoie si de un comunicator/strateg/media planner&buyer, dar toate la timpul lor. Daca totusi credeti ca vreti sa stiti despre ce e vorba, mai aruncati un ochi aici. ——— […]
Leave a Comment