Jobsessive - the blogus

… am trait zilele astea, deconectat total din streamul de comunicatie on-line, si incercand sa uit de proiecte … eh, am mai primit cate un apel razlet pe mobil (cand mai gasea saracul semnal suficient), dar astea nu se pun.

Vineri seara am tras o fuga la intalnirea bloggerilor - am dat de oameni faini acolo la Motoare, a fost interesant ca am reusit sa asociez cate o fatza blogurilor prin care trec uneori, a aparut Manafu cu povestile cubaneze, si celebrul Zoso era, si Andressa, si Catalin “catastif” si Alex Brie, si Gabriel Nita de la 10xzoom … Si treaba se re-editeaza si miercuri - pentru cei care nu au fost, sau pentru cei care nu si-au gasit tricoul de marime potrivita - ca mine :)  …

Simbata dimineata la 7 si ceva plecam din Bucuresti. Era racoare, masina torcea si se asternea la drum. Chiar daca eram cu bagaje, si 4 in masina (noi o folosim doar la jumate, in cele mai multe cazuri). Am prins drum fain si i-am dat in buza, oarecum plictisit, pina am intrat in zona de dealuri, printre podgorii si paduri. Acolo mi-am mai revenit, erau si serpentine si verdeata si padure si curbe periculoase si totul devenea challenging … normal, am aterizat “la tara” in miezul zilei, si nu stiam unde sa ne mai ascundem de caldura infernala - asta, dupa ce am mers pe tot drumul cu aerul conditionat :) Aerul nu se misca deloc, transpirasem instantaneu si apa ne curgea pe la tample, ne uitam unii la altii paralizati si gandindu-ne ca am facut o alegere foarte proasta cu plimbarea asta tocmai cand anuntasera la teveu ca avem 40 de grade prin tara … Doar Alex nu avea nimic, gasise pisica si alerga in funduletzul gol prin ograda, printre butucii de vie, prin cararile dintre straturi, fara restrictii, fara “ai grija la masinaaaaaa!” sau “nu sta in picioarele goaleeee!” …

… Cumva am descoperit beciul, la vreo 2 metri sub pamant, si acolo era mi-nu-nat de racoare. Abia pe seara ni s-au uscat tricourile, si ne-am pus sa halim cas cu rosii, apoi oleaca la taifas si privit stelele … se vedea Calea Lactee, incredibil de clara. Si meteorii si satelitii care mai treceau prin zona.

Duminica am ajuns pe balta, pierdut undeva prin judetul Vaslui … mi s-a parut ireal, dupa o gramada de ani in care nu am mai pescuit (ani inaintea carora mergeam fest la peste cu ai mei, pe Mures, pe Strei sau la baltile din judet) … zic, mi s-a parut ireal sa prind iarasi carasi si rosioare si bibani, sa ma uit la ratele salbatice, la starci, la lebede si la cormoranii care se curtau pe apa …

… era incredibil cum pescarusii mici picau glont in balta sa-si prinda pestele … era neobisnuit sa vad stuful cum se unduieste in adierea de dimineata, sa aud cum se indemnau pescarii “scoate-l, acum, acum, e acolo, gata, e al tau … fuuuutuuuuu-i, l-ai scapat!!!!” … mi s-a parut ireal sa vad rasaritul reflectat in canalele si bratele baltilor, mi s-a parut ireal sa vad pupeze in mijlocul drumului de tara (amintindu-mi brusc de Creanga, si de raportarea temporala la glasul pupezei … si la aventurile lui Nica …)

Luni am fugit cu Gabriela in Bacau sa discute un contract, si sa vedem un posibil candidat la joburile noastre. Treceau migurile 21 intr-una peste oras. Am facut fotografii (fete frumoase prin Bacau - nu degeaba cereau turcii moldovence)…

… si apoi am plecat, pe la 3 si ceva. Era deja prea tarziu sa mai ajungem la tara, asa ca am tirat-o spre Bucuresti. Drum drept. 120-130-140. Faruri de la grabitii care vin din spate. Faruri la adormitii din fata. Yuck. Nu-mi place soseaua dreapta. Ma plictiseste si ma adoarme.

Am ajuns acasa seara (8? 9? nu mai stiu …), rupti de oboseala. Alex ne spune la telefon, printre sughituri de plins, ca nu vrea sa ramana la tara. De dimineata voia, si eram linistiti. Acum ii este dor de noi. Si ne intristam, si ne intrebam cum sa-l aducem rapid acasa. Pina la urma il aduce peste doua zile bunicul.

Pina la urma, mi-a facut bine la suflet, la ochi si probabil si la minte. Chiar daca a fost teribil de cald, chiar daca ma treceau sudorile si ma pirlisem pe brate si pe ceafa, ca un autentic redneck local …

Iar azi e marti, e dimineata, sunt o gramada de lucruri de facut, si cu siguranta as arunca bucuros aproape toate mesajele din Inbox.