… de dat cu capul in pereti si de urlat la luna.
… Iar cand iti dai toata silinta, si desenezi cu mult elan si simt de raspundere, si te trezesti ca un cacat de client isi baga p*** dezinvolt in munca ta si a colegilor tai, spunand ca ce a facut el in trei zile, cu talentu-i incredibil e mai crisp si mai business decat a facut echipa … atunci iti vine sa urli si mai tare si sa mergi in … in … acolo unde e clientul si sa verifici daca clientul respectiv mai intra in gaurica paroasa din care a facut greseala sa iasa. Bine macar ca omul e departe, ne desparte Canalu’ Minecii de individul in cauza, … da’ lasa-l ca vine el inapoi, pe meleagurile noastre unde vrea sa-si faca biznissu’ … vine el inapoi, si-o sa ne intalnim. N-o sa-i placa ce-o sa auda, fiti siguri de asta. A fost cel mai penibil e-mail pe care l-am primit, si m-a lasat efectiv stupefiat, cu gura cascata.
… Apoi, pentru ca scena nu era tocmai completa, mai vine un alt e-mail, cum ca alt client (la care te-ai dus acum cateva zile, mort-copt, pentru ca asa ti-a zis si a confirmat ca “gata, batem palma”) iti scrie ca mai vrea un layout, cat mai finisat, ca “suntem in faza alegerii agentiei cu care vom continua proiectul”, … atunci te intrebi daca nu cumva te lasa nervii, daca nu cumva esti in alt film, unul cu prosti si cu nebuni … si te lasi pe spate privind pe geam afara norii si cerul albastru si gagicile si masinile care trec nebune pe cheiul garlei, si te intrebi ce p**** masii mai cauti la birou, ce p**** masii mai cauti in tara asta de oligofreni si retardati, parsivi nemancati care-si rod cu spor de sub unghii …
Si te gandesti ca ai inceput o treaba, si ca ar fi bine sa o duci pina la capat. Buna, rea, asa cum e - trebuie sa o duci pina la capat. Si te potolesti, te speli pe fata cu niste apa rece, te clatesti in gura de gustul de c**** pe care sus-numitii ti l-au provocat, dai drumul la aerul conditionat, si … stai o secunda si te gandesti.
Te gandesti ca celelalte proiecte asteapta, si-s a’ naibii de multe.
Te gandesti ca maine mergi sa semnezi contractul pentru o serie de proiecte cu un trust de presa foarte cunoscut.
Te gandesti ca ai tai cred in tine … te gandesti ca echipa crede in tine … te gandesti si la ceilalti clienti (si chiar prieteni) care si ei cred in tine, si care pun baza pe tine.
Si mergi mai departe.
9 responses so far ↓
1 radu ionescu // May 30, 2006 at 7:15 pm
shit happens. Move on.
e momentul sa razi, asa cum o vei face peste un an cand o sa povestesti la o bere de faza x si clientul y.
2 admin // May 30, 2006 at 7:26 pm
multzam Radule de incurajari.
intr-adevar, shit happens.
e greu sa faci abstractie de gustul pe care ti-l lasa.
probabil de aia se impune o dusca de tarie ceva, dupa ce-ti iei suturile in cur…
dar oare de ce se bea si dupa succese?
probabil ca sa nu uiti de unde ai plecat :))
3 admin // May 30, 2006 at 7:38 pm
… in urma celui de-al doilea e-mail pe care l-am primit, iarasi ma gandesc la ce pozitie adopta aia de afara impotriva muncii speculative, impotriva layouturilor si conceptelor si exemplelor gratuite realizate pentru pitchuri … ar trebui sa invatam si noi sa zicem NU … dar apoi vin altii, dumperii sau studentii care lucreaza pentru o paine, si lucrurile iarasi scapa de sub control.
e clar ca suntem inca pe o piata moale si nesigura, care uneori miroase rau … a shpaga sau a minareala, phishing de propuneri si idei …
Kit scrisese ceva pe blogul lui ( http://homepage.mac.com/cpaul/iblog/C583638847/E20060523010549/index.html ) relativ la toata porcaria asta … uneori mi se acreste de caruselul interminabil al propunerilor for free “sa vedem daca e misto” …
4 kit // May 30, 2006 at 11:47 pm
Din pacate nu avem organizatii profesionale care sa seteze conduita si standardele etice ale industriei, asa cum vedem ca au canadienii in articolul pomenit, sau AIGA americanilor, ca sa nici nu mai vorbim de Design Council in UK – o organizatie sprijinita cu bani de catre Department of Trade & Industry, adica de la stat!
Welcome to Wild East.
5 admin // May 31, 2006 at 7:39 am
Adevarul e ca suntem inca la inceput (oricat de greu ne-ar veni sa credem si sa acceptam acest lucru). Lucrurile se misca inca greu. Initiative exista, dar sunt inecate deseori de interese. Oamenii au talent, dar nu prea au metoda, si multi sunt usor de “cumparat”. E inca foame multa in Romania. Iar statul … well, statul nu da doi bani pe o asociatie de gen. Pai cum naiba si-ar mai face institutiile guvernamentale pitchurile si bidurile lor (simple formalitati, cand ajung la cunostinta diverselor agentii de creatie), daca ar exista o entitate juridica in stare sa dea un ochi in aceste licitatii, si sa le si reglementeze?
Chiar ca e un Wild Wild East
… care ne ocupa tot timpul.
6 Eros // Jun 6, 2006 at 1:16 pm
Richiule, viata suge, uneori… strangi din b… si treci mai departe… oricum, la cum inaintezi, in curand o sa ajungi sa-ti alegi clientii
7 admin // Jun 6, 2006 at 3:10 pm
… hmmm, ce misto, se pare ca am mai luat o tzeapa.
… ceea ce ma face sa zic: “NO MORE SPEC WORKS!”
… adica in mortii mortilor masii, portfolio-ul nu e suficient? … nu demonstreaza ce si cat stim? la draq cu propuneri si drafturi de layout, exemple neplatite!
Si uite asa, dragi VIITORI clienti, din cauza unor dobitoci ajungem sa schimbam placa … cu scuzele de rigoare, dar asa nu se mai poate!
8 Dragosh // Jun 8, 2006 at 5:30 pm
Pai se elimina usor treaba printr-un request de pitch platit. Nu plateste “clientul” inseamna ca o sa-ti dea batai de cap daca te bagi; plateste (o suma modica.. un 10-15% din valoarea finala a proiectului) si esti mult mai sigur ca nu va mai da inapoi. Plus ca asa vezi cat de profesionist este si el si el vede cat de profesionist esti tu.
Nu-si permite si/sau o da la intors? Pai atunci e clar ce pozitie sa adopti
Mi se pare o chestie de bun simt ca un client sa-mi plateasca pitch-ul, daca chiar doreste sa primeasca o lucrare de calitate, in deadline si care sa-i aduca si un ROI bun. Plus ca dupa “folosirea” lucrarii, se face si o evaluare pentru a se vedea impactul de dupa.
Sunt multe chestii de discutat, dar in general aveti dreptate. Suntem cu mult in urma Westului la faze din astea.
Pana “clientii” de la noi cel putin, nu vor incepe sa cunoasca valoarea designului si muncii pentru imaginea lor, se vor comporta cum se comporta . La faza cu reglementarile si institutii specializate, mai e muuult mai mult.
Concluzie: nu mai lucrati pe moka nici pentru pitch-uri macar (cred ca doar agentiile de publicitate isi permit sa lucreze pentru pitch-uri ca au multi oameni si departamente specializate, iar pentru ei renteaza).
9 My view of life // Sep 1, 2006 at 6:28 pm
Scârb? maxim?
În ultima vreme sunt a?a de scârbit de societatea româneasc?, de tot ce m? înconjoar?
Leave a Comment