Ii multumesc Moshului-Craciun-Mihai ca m-a pus sa citesc in vacanta de iarna! Nu am mai pus mina pe carti ca sa le citesc pentru propria placere de prea multa vreme. Mi-a adus o carte, mi-a facut cu ochiul si mi-a zis ca e pentru mine. Asa ca m-am apucat sa citesc “Nu toata iarba e la fel” a lui Alain Gavrilutiu (tipul e copywriter pe undeva printr-o agentie de pe la noi, se pare … detalii aici). Are ritm, are panash, iti induce starile acelea pe care de multe ori le cunosti, doar ca nu le mai traisesi si probabil ti-era dor sa-ti amintesti de gustul lor. Dati-i o sansa, dati-i un ochi, rasfoiti-o si … o sa vedeti voi mai departe.
“Nu ne aflam in fata unei carti pentru intelectualii “de mucava”, nici pentru congenerii “epilati neuronal”, si nici nu avem de-a face cu un simplu roman “de generatie”: Nu toata iarba e la fel e o calatorie halucinanta prin vintrele mentale ale unei lumi recognoscibile, in care singurul fir rosu este luciditatea ca de bisturiu a povestitorului, taind in propria carne aburinda.”
4 responses so far ↓
1 SinRuss // Sep 9, 2006 at 8:08 pm
Cartea ce mi-a explicat multe complexe si multe greseli…ce a reusit sa imi explice de ce cand fug nu sunt lovit asa de tare si cand stau simt ca nu mai respir..la figurat vorbind… mintea mea de pubertin..sau pre-pubertin..nu sunt exact a citit cu foame si cu mare atentie aceasta carte …
nimicnueceeacepare@yahoo.com
Vlad , Bacau
2 Jobsessive // Sep 10, 2006 at 9:50 am
3 spulberica // Mar 2, 2007 at 4:58 pm
si totusi de ce nu un roman de generatie? il gusta cei care se regasesc in paginilie lui gavrilutiu. iar cei nascuti prea devreme sau prea tarziu n-au cum sa fie incantati de amintiri considerate ineptii sociale.
4 Jobsessive // Mar 4, 2007 at 12:01 pm
Da, ai dreptate, cu usurinta am putea sa-l consideram un roman de generatie. am pe undeva niste jurnale prin care scriam in liceu … recitind uneori caietele astea prafuite am impresia (placuta, dealtfel) ca-s fragmente din cartea lui Gavrilutiu … zile poate nu asa de pline de “iarba” si alte chimicale, dar la fel de pline de intrebari, de raspunsuri, de framantari, de culmi si de caderi … e lumea unei anumite varste.
Leave a Comment